Desi nu are o diversitate biologica ridicata, Marea Neagra formeaza un ecosistem complex cu trasaturi unice in ceea ce priveste caracteristicile fizico-chimice si biologice. Mediul propice vietii se desfasoara in general pe platforma continentala marina, pana la adancimea de 150-200 m si este influentat intr-o larga masura, de conditiile mediului ambiant si de dinamica apei. Mai jos, prezenta hidrogenului sulfurat (H2S), face ca 85-90% din intreaga masa a apei (cu exceptia bacteriilor anaerobe), sa fie complet lipsita de viata. Ecosistemul marin este alcatuit din biotop (apa, natura substratului, factorii geografici si climatici, salinitate, elementele minerale) si biocenoza (totalitatea organismelor vii din biotop, ce apartin unor specii diverse si sunt interdependente din punct de vedere functional), care impreuna formeaza un ansamblu integrat si in permanenta interactiune.

Biotopul Marii Negre

Bentalul este format din stanci, nisipuri, maluri, depuneri organice sau minerale. O caracteristica a Marii Negre o constituie salinitatea ei redusa, care se explica prin insemnatul aport de apa dulce ce il primeste de la fluviile mari care se varsa in bazinul ei. Un rol insemnat in dinamica speciilor marine il au miscarile apelor marii. Valurile si curentii de suprafata ocazionali se rasfring in transportul de aluviuni. Variatia termica este destul de mare intre lunile de vara, cand apele ajung la 25-27 grade Celsius si cele de iarna cand pot cobori sub 0 grade Celsius. Variatiile de temperatura cu inversarea lor intre anotimpul cald si rece au loc numai pana la adancimea de 75-100 m. Sub aceasta adancime exista o temperatura constanta de 7 grade Celsius ce creste catre fund pana la 9 grade Celsius. Reactia mediului este alcalina. Oxigenarea apei variaza cu anotimpul si adancimea. In perioada rece paturile superficiale sunt suprasaturate de oxigen. Concetratia oxigenului scade odata cu adancimea. De la 150-200 m pana la fundul marii gazul solvit este hidrogenul sulfurat (H2S). Structura biotopului determina configuratia ecosistemului. In Marea Neagra acesta poate fi impartit in sase etaje principale (supralitoral, mediolitoral, infralitoral, circalitoral, periazoic, azoic). Etajul supralitoral, este format din zonele de tarm acoperite ori stropite de valuri in mod intamplator. Zona prezinta o umiditate accentuata, inundabilitate, o cantitate in general mare ori macar semnificativa de materii organice aduse de valuri sau de origine locala. De obicei materiile organice se afla in descompunere formand depozite cu miros de metan si sulfura de hidrogen. Flora este formata mai ales din anumite forme de alge, rar licheni cu rezistenta la variatiile de mediu si hidrofile. Cu o frecventa mai redusa se intalnesc si angiosperme, mai ales in partea dinspre uscat a etajului supralitoral. Pe langa bacteriile aerobe si mai putin anaerobe, fauna include numeroase crustacee, insecte si viermi. Mare parte din aceste vietati se hranesc din depozitele de materie organica. O parte mai mica este formata din mici pradatori. La acestea trebuie adaugate vietatile pasagere, in special pasarile de mare.

Sursa https://ecomareaneagra.wordpress.com/ecosistemul/